Ne alergam unul pe altul,
sperand ca unul se va opri,
sa asculte:
vantul cum se asterne printre pori,
soarele ce si-a pierdut dogoarea,
noaptea nascuta din nori,
frigul ce-ngheata asteptarea.
Ne alergam pe noi insine,
sperand,
ca timpul sa ne uite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu