Scriitorul Friedrich Wilhem Hacklander afirma:"Dansatoarele sunt sclavele epocii noastre, iar destinul lor fragil este demn de mila. Rasplatite cu un salariu mizerabil, ele sunt dur exploatate, consacrandu-si zile intregi repetitiilor, iar serile spectacolelor. Instalate in cabinelele lor, ele se machiaza, se acopera cu fard si ruj in exces, poarta costume frumoase,dar,odata iesite din teatru, hranite si imbracate prost, ele ajung deseori pe cai gresite, mai ales cele care trebuie sa-si intretina parintii, fratii si surorile!". Oare asa sa fie?
Ota Toyotaro era un tanar studios originar din Japonia, care isi dorea mai mai mult ca orice sa aiba o cariera in politica in plina ascensiune. Cum sufletul sau tanjea dupa mai multa cunoastere, Toyotaro obtine sansa de a pleca la studii in Berlin si,brusc, viata din marea metropola europeana incepe sa il cuprinda si devine si un stralucit student.
Intr-una din zile, Toyotaro intalneste o fata plangand si rezemata de usa unei biserici, o dansatoare de la Teatrul din Berlin, pe care problemele vietii o daramasera inca de timpuriu. Numele acelei dansatoare era Elise, iar Ota nici nu banuia ca aceasta avea sa fie iubirea vietii lui. Toyotaro ii ofera tot sprijinul sau, iar in scurt timp relatia dintre el si Elise se intensifica, iar statutul sau de student silitor, scade. Chiar prietenul sau Aizawa ii cere sa incheie aceasta relatie intrucat ii putea afecta sansa de a se mai intoarce in tara si a-si imbratisa viitoarea cariera.
Elise ramane insarcinata, renuntand la cariera ei de dansatoare pentru a avea grija de sarcina ei, in timp ce Toyotara intra in slujba contelui Amakata, une traducea diverse texte. Acesta este nevoit sa plece la Sankt Petersburg alaturi de conte, lasand-o singura pe Elise pentru o luna. La intoarcere, Toyotara nici ca putea fi mai fericit la revederea iubitei sale, care acum astepta venirea pe lume a pruncului.
Numai ca lacomia omului pentru bani si pentru popularitate face ca Toyotara sa renunte la Elise si copilul pe care aceasta il purta in pantece, pentru a-si recupera cariera care il astepta in Japonia. Pentru acest lucru, Ota plateste foarte scump pentru ca Elise sufera un soc emotional puternic, ce o conduce la paranoia, ajungand intr-o sectie de psihiatrie, tinand zilnic in brate un scutec crosetat de ea pentru copil.
O iubire care,in final, a fost invinsa de dorinta omului dupa bani si egoismul propriu.
Intre scriitorii-medici ai lumii se numara si japonezul MORI OGAI (1862 - 1922), de fapt Mori Rintaro. Ogai, pseudonimul literar ales, s-ar putea traduce prin „zarea
pescarusilor". La zece ani se muta la Tokio, ca sa studieze, si
locuieste la unchiul lui, Nishi Amane, intemeietorul filozofiei moderne
japoneze. Termina facultatea de medicina in 1881 si devine medic
militar. Este poliglot, stie chineza, olandeza, germana si franceza. In
anii urmatori pleaca in Europa, studiind la Leipzig, Dresda, München,
Berlin. Intors in Japonia, se dedica unei cariere stralucite de medic
militar. In paralel se ocupa de literatura, muzica, arta si filozofie si
este unul dintre cei care pariaza pe modernitate si pe influenta
europeana. Poate de aceea traduce din marii scriitori europeni, Lessing,
Schiller, Kleist, Goethe (Faust - ambele parti), Ibsen, Strindberg etc.
