“Capcanele” limbii romane

Orice popor detine o limba care e in continua schimbare. Au loc noi imprumuturi, paralelismul unor cuvinte de origine straina in limba proprie(ex: eng. eventually=in cele din urma, devenit in limba romana eventual=posibil), noi elemente de jargon care,cu timpul, intra in uzanta limbii.Astfel de greseli tind sa degradeze atat lexicul, cat si morfologia unei limbi.

Lucrarea “Capcanele” limbii romane scrisa de acad. Alexandru Graur isi propune prezentarea a numeroase greseli ce tin de cunoasterea superficiala a limbii, de imprumuturi, de accentuare, de stalcirea neologismelor s.a.m.d. Alexandru Graur a fost unul dintre marii invatati ai stiintei limbii din secolul al XX-lea, ca figura de prestigiu a lingvisticii romanesti.

In diferite tari, s-au publicat in ultimii ani numeroase lucrari menite sa pazeasca pe traducatori si pe vorbitori de pacalelile la care se expun cand redau in limba lor expresii de felul lor citate, sau cand converseaza intr-o limba straina. Este,insa, de la sine inteles, ca o inovatie nu este o greseala. Din contra, ele pot fi privite ca un progres, pentru ca oamenii sunt obligati sa introduca modificari in limba, intrucat este necesara denumirea a tot ceea ce apare nou.

Totusi, in momentul in care se produce o abatere de la normele anterioare nu e deloc sigur ca ea se va generaliza. Ca un exemplu, in trecut, pentru cuvantul transport exista versiunea ștramport. Asadar,unele greseli semnalate dispar sau daca se mai fac, ele nu mai sunt curente.

Un alt aspect al problemei este  urmatorul: atata timp cat o forma noua, avand la baza o greseala, nu s-a generalizat, cel care o foloseste este tot timpul expus la o catalogare de genul:”Este incult.”Un bun exemplu termenul francez mille-feuilles, devenit,ulterior, in limba romana milfe si utilizat,in special, in restaurante. Chiar daca o schimbare se impune, este bine ca patrunderea ei in limba sa nu se produca prea repede.

Rolul limbii este sa serveasca drept mijloc de comunicare(ceea ce presupune intelegerea reciproca). Vocabularul este pe cale de a deveni international, deoarece toate notiunile noi capata acelasi nume in mai toate limbile(ex:automobil, antibiotic), in timp ce cuvintele vechi, care difera de la o limba la alta, se invechesc si se uita, deoarece notiunile pe care le denumeau nu mai exista(ex:vraci, zabun); chiar si pentru notiunile care se pastreaza se introduc adesea nume noi, mai pe gustul vorbitorilor de azi si folosite in mai multe tari(basma, carciuma,han etc. sunt inlocuite cu fisiu, bodega, hotel). Accidentele pe care le sufera cuvintele din cauza ca vorbitorii inteleg gresit difera de la o limba la alta. De aceea, daca nu ar exista norme si control  si daca toate schimbarile ar fi lasate sa se introduca, s-ar ajunge repede ca si termenii internationali, adoptati in zilele noastre, sa difere mult de la o tara la alta, si astfel s-ar pierde avantajul obtinut prin adoptarea neologismelor.