Seara de lectura in Muntii Himalaya

De aceasta data, Editura Humanitas organizeaza o seara de lectura in...Muntii Himalaya. Nu la propriu,binenteles. Lansarea cartii "Trei saptamani in Himalaya", scrisa de Marius Chivu, va avea loc joi,10 mai, in cadrul Librariei Bastilia.Pe langa lansare, va avea loc si vernisajul "Copiii Himalayei". Vor participa si vorbi: Gianina Corondan, Marius Chivu, Vlad Mixich si Catalin Gaitanaru.

Caligraful lui Voltaire

Nimeni nu s-a intrebat vreodata cum anume s-a ajuns la arta caligrafiei. Arta literelor a inceput de la gravarile in piatra, de la scrierile pe papirus si a evoluat de atunci.

In secolul XVIII, caligrafia era destul de cautata, iar caligrafii duceau zilnic o munca migaloasa, facand din simple litere si cuvinte, adevarate opere de arta asternute pe hartie. Exact cu acest gand a pornit la drum si tanarul Dalessius, caligraf aflat in slujba lui Voltaire. Inca de mic, de la moartea parintilor sai, Dalessius a urmat Scoala de Caligrafie a lui Vidors, la indemnele unchiului sau, maresalul de Dalessius. La aceeasi scoala fusese elev si un anumit Silas Darel. Cand incepe a stapani destul de bine tainele caligrafiei, tanarul Dalessius hotaraste sa isi caute de lucru in orasul Ferney, dar in acelasi timp primind insarcinare de la Voltaire sa plece imediat la Toulouse ca sa afle tot ce se putea despre enigma familiei Calas. Ajuns la Toulouse, tanarul caligraf intra in Casa Siccard, unde va locui o perioada. Tot in Toulouse, se afla si resedinta familiei Calas, unde se spunea ca ar fi inca locul de spanzuratoare al lui Marc Antoine Calas. Ducandu-se sa vada cu proprii sai ochi, Dalessius descopera ca nu mai ramasese decat carligul care sustinuse candva funia decedatului si plateste pentru acest lucru, precum si pentru niste carti misterioase, ce contineau informatii care,spunea el:”ar fi putut salva familia Calas”.Ajuns inapoi la Casa Siccard, Dalessius afla ca este chemat la tribunal ca sa isi inceapa lucrul. Ducandu-si zi de zi munca de caligraf, tanarul afla despre un anume Kolm, fost calau, care acum era insarcinat cu spalarea trupurilor si care, se pare ar fi facut acest lucru  si in cazul lui Marc Antoine. Intr-o noapte se hotaraste sa il urmareasca pentru informatii, iar dupa un schimb dur de replici si raspunsuri, Kolm se alatura lui Dalessius in rezolvarea enigmei familiei Calas.

Trebuind sa caute si un anume ceasornicar Von Knepper(aflat sub numele fals de domnul Laghi),om ce detinea pasiunea pentru masinarii ce puteau intruchipa pana si oamenii, Dalessius ajunge sa se indragosteasca de fiica acestuia, o fata-papusa, pe nume Clarissa, ce intruchipa deopotriva frumusetea si perfectiunea. Boala de care suferea Clarissa, confuzia, pierderile de memorie pe termen scurt, o facusera sa se desprinda de lumea reala si sa se inchida in propria-i lume, lucru pe care, de altfel, il facuse si tatal ei cu ea. Orbit de dragostea sa pentru Clarissa, Dalessius ii fagaduieste scaparea de sub tirania tatalui ei, dar esueaza. Clarissa dispare in cele din urma, ultima oara fiind vazuta in atelierul lui Mattioli, un sculptor aflat in cautarea muzei perfecte, si care dezvoltase o obsesie pura pentru Clarissa, pe care o considera perfecta. Dar sculptura ei a ramas pentru totdeauna neterminata, caci aceasta s-a facut nevazuta pentru totdeauna.

Intors la Von Knepper, ii da cruda veste care il va lasa pe acesta fara nicio bucurie in viata.

Abatele Mazy ii ia urma lui Dalessius, vrand sa stie cine anume il trimisese la Paris(pentru ca Voltaire isi trimitea corespondenta sub nume false din pricina dusmanilor). Cazand in capcana, Dalessius ajunge la maestrul caligraf Silas Darel, acum imbatranit de vreme si concentrat numai si numai asupra scrisului, care este ucis in cele din urma din pricina adevarului.

Dalessius se intoarce la Voltaire, inmanandu-i ultimele sale rapoarte si continuand in urmatorii ani sa-si execute slujba de caligraf, fara sa isi mai deschida propriul atelier  de cerneluri si pene, asa cum ii propusese odata lui Voltaire. In clipa in care Voltaire isi anunta plecarea la Paris, Dalessius simte ca nu mai are nimic care sa il tina legat de orasul Ferney. La moartea lui Voltaire, inima ii este adusa la Ferney de un mesager polonez si ii este pastrata de catre Dalessius care decide ca scrisul lui“nu mai era cel de odinioara:acum era senin si simplu si nu incerca sa ia ochii nimanui. Era scrisul cuiva care stie ca insemnarile ascund atat ceea ce exista, cat si lucrurile pierdute”.(sursa:Caligraful lui Voltaire, Pablo DeSantis, pag.212) Intors la lucru la Casa Siccard ca si specialist in instrumente de caligrafie, Dalessius nu a incetat niciodata sa o caute pe Clarissa. In drumul sau, un barbat i-a taiat calea, aratandu-i un cap sculptat si intreband daca o cunostea pe fata. Dalessius l-a recunoscut pe Mattioli, vechiul sculptor, care,odinioara, privise goliciunea Clarissei pozand pentru arta. Afland raspunsul negativ al lui Dalessius, Mattioli s-a urcat pe marginea podului, tinand inca in mana sculptura ce avea sa fie pe veci neterminata si stranse bine nodul in jurul gatului sau, sarind in apa intunecata. “Cea de pe urma imagine a Clarissei pieri odata cu el”.(sursa:Caligraful lui Voltaire, Pablo DeSantis, pag.214)

Pablo De Santis a lucrat ca jurnalist si scenarist, literatura sa adresandu-se in special tinerilor, fapt ce l-a facut cunoscut in Spania. In 1984 obtine premiul pentru cel mai bun scenarist de televiziune, iar in 1993 premiul Destacados de ALIJA, destinat scriitorilor de literatura pentru copii. Caligraful lui Voltaire apare in 2002 si cunoaste un succes imediat de critica si de public.

“Avand ca fundal sfarsitul secolului al XVII-lea, romanul lui Pablo De Santis disimuleaza cu subtilitate faptele reale sub masca fantasticului.”

“Capcanele” limbii romane

Orice popor detine o limba care e in continua schimbare. Au loc noi imprumuturi, paralelismul unor cuvinte de origine straina in limba proprie(ex: eng. eventually=in cele din urma, devenit in limba romana eventual=posibil), noi elemente de jargon care,cu timpul, intra in uzanta limbii.Astfel de greseli tind sa degradeze atat lexicul, cat si morfologia unei limbi.

Lucrarea “Capcanele” limbii romane scrisa de acad. Alexandru Graur isi propune prezentarea a numeroase greseli ce tin de cunoasterea superficiala a limbii, de imprumuturi, de accentuare, de stalcirea neologismelor s.a.m.d. Alexandru Graur a fost unul dintre marii invatati ai stiintei limbii din secolul al XX-lea, ca figura de prestigiu a lingvisticii romanesti.

In diferite tari, s-au publicat in ultimii ani numeroase lucrari menite sa pazeasca pe traducatori si pe vorbitori de pacalelile la care se expun cand redau in limba lor expresii de felul lor citate, sau cand converseaza intr-o limba straina. Este,insa, de la sine inteles, ca o inovatie nu este o greseala. Din contra, ele pot fi privite ca un progres, pentru ca oamenii sunt obligati sa introduca modificari in limba, intrucat este necesara denumirea a tot ceea ce apare nou.

Totusi, in momentul in care se produce o abatere de la normele anterioare nu e deloc sigur ca ea se va generaliza. Ca un exemplu, in trecut, pentru cuvantul transport exista versiunea ștramport. Asadar,unele greseli semnalate dispar sau daca se mai fac, ele nu mai sunt curente.

Un alt aspect al problemei este  urmatorul: atata timp cat o forma noua, avand la baza o greseala, nu s-a generalizat, cel care o foloseste este tot timpul expus la o catalogare de genul:”Este incult.”Un bun exemplu termenul francez mille-feuilles, devenit,ulterior, in limba romana milfe si utilizat,in special, in restaurante. Chiar daca o schimbare se impune, este bine ca patrunderea ei in limba sa nu se produca prea repede.

Rolul limbii este sa serveasca drept mijloc de comunicare(ceea ce presupune intelegerea reciproca). Vocabularul este pe cale de a deveni international, deoarece toate notiunile noi capata acelasi nume in mai toate limbile(ex:automobil, antibiotic), in timp ce cuvintele vechi, care difera de la o limba la alta, se invechesc si se uita, deoarece notiunile pe care le denumeau nu mai exista(ex:vraci, zabun); chiar si pentru notiunile care se pastreaza se introduc adesea nume noi, mai pe gustul vorbitorilor de azi si folosite in mai multe tari(basma, carciuma,han etc. sunt inlocuite cu fisiu, bodega, hotel). Accidentele pe care le sufera cuvintele din cauza ca vorbitorii inteleg gresit difera de la o limba la alta. De aceea, daca nu ar exista norme si control  si daca toate schimbarile ar fi lasate sa se introduca, s-ar ajunge repede ca si termenii internationali, adoptati in zilele noastre, sa difere mult de la o tara la alta, si astfel s-ar pierde avantajul obtinut prin adoptarea neologismelor.

Colectionarul de oase

Jeffery Deaver s-a nascut in 1950, intr-o suburbie din Chicago.  A scris prima carte la numai 11 ani, iar dupa o cariera stralucita in jurnalism(corespondent la The New York Times si Wall Street Journal) , apoi in avocatura, incepand cu anul 199o, s-a dedicat in intregime scrisului. A publicat pana in prezent 21 de romane care s-au bucurat de un enorm succes, iar printre acestea se afla si “Colectionarul de oase”, publicat in 2007 la editura Polirom.

Romanul incepe cu descoperirea unui cadavru mutilat de catre Amelia Donaghy, aflata in ultima ei zi ca politist de strada. Nu se gandeste sa astepte venirea colegilor sai pentru ridicarea probelor, ci decide sa le ia chiar ea. Politia, aflata in confunzie totala, cere ajutor lui Lincoln Rhyme, un fost detectiv aflat acum paralizat in urma unui accident.Este autor a catorva carti de criminalistica si este extrem de atent la detalii.  La inceput, Rhyme refuza cazul, dar dupa citirea dosarului isi da seama ca are de-a face cu un criminal in serie cu o minte agera si,judecand dupa fotografii, descopera ca acesta a lasat in urma niste mesaje. Fara sa vrea, Amelia devine singura politista in care Lincoln are incredere si ii este incredintata fiecare recoltare de probe pentru prinderea ucigasului. Asasinul, care poate fi un sofer de taxi, se amuza aducand omagii unor criminali legendari.

Filmul The Bone Collector a fost lansat in SUA in 1999 avandu-i in rolurile principale pe Denzel Washington(Lincoln Rhyme) si Angelina Jolie(Amelia Donaghy), in regia lui Phillip Noyce. Acest thriller s-a bucurat de incasari de peste 16.712.020$/weekend, facand ca povestea unei anchete de politie condusa de un fost detectiv de pe patul spitalului , sa ajunga una dintre cele mai cunoscute povesti politiste din lume.

Codul lui Da Vinci:mit sau adevar?

In esenta, romanul lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci, este unul de conspiratie. Miza acestui roman este existenta unei Biserici uneltitoare, care ascunde adevarata identitate a lui Isus Cristos si induce milioane de crestini in eroare. De cele mai multe ori, atat intamplarile reale, cat si cele fictive prezente in roman se confunda, astfel incat adevarul nu se poate deosebi foarte clar.

Spre exemplu, exista contestarea divinitatii lui Isus. Nu se poate spune ca Isus nu este Dumnezeu, din moment ce tot ceea ce face arata spre aceasta directie. Daca Isus ar fi vrut sa tina sub secret faptul ca este Dumnezeu, atunci invierea lui Lazar nu ar mai fi avut loc (vezi momentul in care Isus il cheama pe Lazar afara din mormant,spunandu-i: Lazare,iesi afara!). Ucenicii si crestinii din acea vreme considerau dumnezeirea lui Cristos ca o dogma fundamentala a credintei. Totodata, in Codul lui Da Vinci se vorbeste despre evangheliile gnostice ca: Evanghelia dupa Toma(140 d.Cr.) sau Evanghelia dupa Iuda(170 d.Cr.). Gnosticii  au crezut in dumnezeirea lui Isus, iar cartea neaga tocmai acest aspect. Daca gnosticii aveau o problema, atunci aceasta era legata de umanitatea lui Isus, nicidecum de dumnezeirea Lui. Gnosticii repsingeau ideea ca Isus poate fi pe deplin uman, din cauza conceptiei ca materia este rea. Asadar, in carte este folosita o controversa gnostica, sugerand ca problema era legata si de dumnezeirea lui Isus.

O alta greseala ce apare in Codul lui Da Vinci este aceea ca in cadrul Conciliului de la Niceea s-a dezbatut dumnezeirea lui Isus, cand de fapt adevarul este total altul. Scopul Conciliului a fost clarificarea problemei privitoare la co-eternitatea lui Cristos cu Tatal. Cu alte cuvinte, daca a existat vreun moment in care Isus nu a fost cu Tatal, iar asta s-a stabilit si in cadrul Conciliului. Aceasta problema este la fel de relevanta ca cea a plasarii balenei in categoria mamiferelor(ceva ce traieste in ocean nu ar trebui numit mamifer).

Cu toate acestea, Isus este pus langa numerosi lideri religiosi ca Mohamed si Buddha, chiar daca nu corespunde acestora, ci este o “specie” cu totul aparte: El este Dumnezeu.

Cum este sa aduci doar "apa pentru elefanti"?

America Marii Crize, anii ’30. Cateodata ai impresia ca odata intrat la facultate,ti-ai ales deja drumul pe care il vrei parcurge in viata din punct de vedere profesional. Dar nu asta i se intampla si lui Jacob Jankowski. Cu toate ca studia medicina veterinara la Universitatea Cornell, ziua in care parintii lui se sting din viata intr-un accident, il face sa renunte la facultate si sa plece unde va vedea cu ochii. Decide sa sara, pur si simplu, intr-un tren care trecea pe langa el. Nu stia ca trenul transporta, de fapt,……un circ. Circul Fratilor Benzini. Circul detinea animale. Poate asa isi va gasi de lucru ca sa nu moara de foame. Dupa ce asista la unul dintre spectacole, insotit de un batranel care lucra pentru circ, este chemat la Unchiul Al(detinatorul circului). Afland ca este medic veterinar, August decide sa ii incredinteze caii. Zilele incep sa treaca, iar Jacob nu facea altceva decat sa isi indeplineasca datoria. Incepuse sa o cunoasca pe Marlena, sotia sefului. Nu stia ce avea sa reprezinte acest lucru mai tarziu. Dupa alte cateva spectacole si zile petrecute in tren, circul are parte de o noua achizitie: un elefant, o femela, Rosie. Ea si Marlena aveau sa faca echipa pe viata si sa fie atractia spectacoului, dupa parerea lui August. Iar Jacob avea sa aduca apa pentru elefanti. Odata cu cresterea sumelor incasate de circ, lacomia lui August crestea si ea, iar dragostea Marlenei pentru el se micsora, fiind inlocuita cu cea pentru Jacob. O criza uriasa se abate peste circ, iar mai multi angajati sunt dati afara. Acestia din urma se unesc impotriva lui August si elibereaza in plin spectacol toate animalele salbatice.

Jacob se lupta din rasputeri sa o salveze pe Marlena de sub ghearele animalelor si incearca sa fuga cu cea ce s-a dovedit a fi dragostea vietii lui, dar August se impotriveste, fiind ulterior ucis de catre elefant. Cei doi indragostiti, a caror dragoste era interzisa, se decid sa fuga si sa isi uneasca vietile, precum si sa imbatraneasca impreuna. Toata alergatura printre acrobati, imblanzitori de lei si inghititori de flacari s-a dovedit a fi cheia catre fericirea lui Jacob. Un singur fapt ce ti se intampla in viata te poate marca pe viata, dar iti poate aduce alte lucruri la care nici nu te astepti.

“Un roman savuros si emotionant despre un univers plin de magie. Eroi, raufacatori, animale salbatice navalesc in arena, iar spectacolul poate sa inceapa! Cititorul e vrajit inca de la primele randuri.” Stephen King.

Dupa cartea Sarei Gruen aparuta la editura Humanitas, in colectia “Raftul Denisei”,  s-a constituit si filmul de succes “Apa pentru elefanti”, in rolurile principale fiind Reese Witherspoon, Robert Pattinson si Christopher Waltz.

"Destinatia turistica" a lui Rui Zink

Recent, scriitorul portughez Rui Zink si-a lansat o noua carte in cadrul editurii Humanitas, in colectia:”Cartea de pe noptiera”. “Destinatie turistica” s-a alaturat celorlalte carti ale lui Rui Zink, prezente in aceeasi colectie: “Cititorul din pestera” si “Asteptarea”. Insusi autorul cartii impreuna cu Radu Paraschivescu, Ioana Parvulescu si Micaela Ghitescu(traducatorul cartilor) au fost prezenti la lansarea care a avut loc la Libraria Kretzulescu.

Rui Zink este, pe langa scriitor, si profesor de literatura la Universidade Nova da Lisboa(Universitatea Noua din Lisabona). Acesta este autor de romane, nuvele, eseuri, piese de teatru si carti pentru copii. A realizat prima carte electronica(e-book) in limba portugheza,dar a si introdus romanul grafic in tara sa natala.

Subiectul ultimei sale aparitii, “Destinatie turistica”, nu este unul obisnuit: un om aparent simplu, un turist, care isi alege ca destinatie o tara in plin razboi, unde moartea pandeste la tot pasul. Un loc inedit pentru o vacanta, am putea spune. Nu este de aceeasi parere si eroul principal. Pentru el moartea nu este o oroare, ci chiar un lucru frumos, o noua destinatie. Cu toate acestea, nimeni nu stie adevaratul motiv pentru care eroul isi doreste moartea. Insa in mintea si inima sa incolteste o intrebare care freamata si in mintile altor oameni:“Exista oare Dumnezeu?”. “O intrebare prosteasca”, dupa parerea lui. ” La inceput este cuvantul, nu? Or, noi Il cuprindem in cuvinte,deci exista. Fiinta omeneasca e singura vietuitoare care transforma in realitate tot ce atinge-chiar daca atingerea asta s-ar produce doar cu gandul. Dumnezeu exista, asa cum exista martienii, amorul, libertatea,democratia, fericirea, drepturile omului, mustele. Iar Dumnezeu nu apare decat atunci cand vrea. Intr-o lume fara destinatie, Dumnezeu este turistul suprem. Apare cand vrea. Si pe urma o sterge. Este si nu este pretutindeni, adica mereu in tranzit. Nu-si asuma responsabilitati, gratie escrocheriei cu liberul arbitru. Iar noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea sa…”.